-
U’ carusu da’ surfara
Pubblicato il Agosto 6th, 2007 Nessun commentodi Alberto D’Italia
Un tempu non troppu luntanu
C’era u’ bisugnu di dari na’ manu
Dintra a’ casa di tanti famigghi disagiati.Quannu u’ figghiu arrivava a sei anni
I genitori u’ mannavanu cumu l’omini ranni
A ‘iri a travagghiari dintra a surfara
Unni a vita era troppu dura e tanta amara.Dintra a’ miniera tra pericoli e calura
Pariva dassutta d’esseri dintra ‘na sepoltura,
cuddu caudu i mastri nudi cu’ picuni scavavano
e ppe nun pinzari, qualche canzona ‘ntunavanu.Autri mastri cu’ a pala i stiratura inchivanu
E supra li spadduzzi de’ carusiddi u’ mintivanu,
ca anchi si prutetti di nu cappuccio e d’una chinnazzata
I vinti chila supra nu carusu nun eranu na biabbiata.Poveri picciriddi senza scola, né arti né misteri
A so’ vita nonn’aviva nissunu avveniri, ogni sabatu
o so’ paisi s’innacchianavanu
e tutti i parenti e amici l’abbrazzavunu;la matri forti forti su stringiva ‘mpettu
e lu figghiu ccu tantu amuri e rispettu
a paga da’ simana a so’ matri pruiva
ppi accattari tuttu chiddu can a so’ casa serviva.Sti picciriddi cu lu cori ranni non na ma scurdari,
E nun facimu autri martiri da sfruttari,
datici ai ggiuvani travagghiu, paga e contributi,
e un serenu avveniri di onestà ppi i so’ diritti ottenuti.Link a questo articolo!Lascia un commento
Commenti recenti